De când e lumea, și se nasc copii,
E-o ordine de Dumnezeu lăsată:
Băiatul e băiat din prima zi,
Iar fata când se naște este fată.

Chiar El, de la-nceput, a întocmit
Familia, model la temelie,
Dintr-un bărbat, pe care l-a unit
Cu o femeie, numită soție.

Când pe Adam și Eva i-a-ntocmit,
Ca în Eden să fie împreună,
Privind în urmă, Domnul a rostit:
-Da! Este o lucrare foarte bună!

Sute de ani cât împreună-au stat
Nu le-a venit în minte-așa idee:
Eva să spună că se vrea bărbat
Adam să simtă că este femeie.

Iar dacă azi mai credem în Cuvânt,
Să îl lăsăm așa cum scrie-n Carte:
Adam - bărbat a fost pân' la mormânt;
Eva - femeie, mamă pân' la moarte!

Așa a fost, și-o vreme a ținut
Această ordine dumnezeiască,
Însă când oamenii au decăzut,
Păcatul a-nceput să se-nmulțească.

Până la Noe s-au stricat de tot,
Stăpânul nimicind o lume-ntreagă,
Hotărând ca, în zilele lui Lot,
Sodoma și Gomora să le șteargă.

Însă, ce fost-a în Eden creat,
E azi privit ca o alegorie
Păcatul este-acum justificat
Prin legi, decrete și democrație.

Azi copilașii trebuie lăsați
S-aleagă ce vor fi: băieți ori fete,
Iar, pentru a nu fi discriminați,
Vor împărți aceleași toalete.

Doar niște numere ei vor primi
În ceasu-n care vin plângând pe lume
Când ei pot să decidă ce vor fi,
Atunci li se va da doritul "nume".

Tată și mamă, cum e azi la noi,
Vor fi-n curând cuvinte demodate:
"Părinte unu" și "Părinte doi"
Vor fi "formulele" prin legi votate.

Ni-e clar că adevăru-i deformat
Atât de mult, și nu e de mirare
Că, mâine, Dumnezeu va fi somat
Să-și ceară de la păcătoși iertare!

Însă El, nu își schimbă planul Său
Va dăinui cât soarele pe-orbită;
Cât ar lovi-n familie cel rău,
Ea va rămâne cum a fost zidită!

Iar cei care în praf vor terfeli
Această instituție cerească,
La bara judecății, într-o zi,
Vor fi chemați să dea de tot socoată!

Ce Creatorul a-ntocmit odat'
Nu are dreptul nimeni să dărâme
Orice decret prin legi implementat
Este-un afront la Legile divine!

Iar astăzi, Creatorul, prin porunci
Ne cere să trăim cum scrie-n Carte:
O mamă, un tătic și ai lor prunci,
Iubindu-se-mpreună pân' la moarte!

Să vadă lumea că, pân' la sfârșit,
Căsătoria sfântă se încheie
Așa cum Creatoru'-a rânduit:
Doar între un bărbat și o femeie.